Viaţă şi artă

...
Eu: Schizophrenicule!

Un om: Toti suntem niste schizophrenici...

Eu: Explica-te! nu inteleg....

Un om: Nu ai cum, esti prea mica...ai sa intelegi cu timpul.

Eu: Eu vreau sa stiu acum, nu cred ca eu de pilda sunt schizophrenica!

Un om: Ba da esti, in vise toti suntem.

Eu: Nu te cred! Nu inteleg...

Un om: Ba da,in vise suntem ce vrem sa fim, suntem cu cine vrem noi sa fim, suntem ce ne dorim sa fim,iubim si ne iubeste cine vrem noi...

Eu: Mintea cere ce vrem noi?

Un om: Doar in subconstient...

Eu: Crezi? Cu adevarat in ce zici?

Un om: Da,cred.

Eu: Esti ciudat.

Un om: Nu sunt ciudat, doar am visat prea mult...

Eu: Ha! Toti visam, nimeni nu are cum sa viseze prea mult, nu se poate sa visezi mai mult sau mai putin, doar....visezi.

Un om: Am stat in coma.

Eu: Hai ca deja e trasa de par,cum adica ai stat in coma? Ce ai patit?

Un om: Accident...

Eu: Cand?

Un om: Acum 3 ani, m-am trezit acuma 24 de ore.

Eu: Adica, eu stau acum pe banca si vorbesc cu un om care tocmai a iesit din coma?

Un om: Da, dupa cum vezi sunt perfect normal.

Eu: Ma indoiesc de asta...

Un om: De ce te indoiesti de mine? De ce te indoiesti ca sunt normal? Nu vorbesc inteligibil?

Eu: Vorbesti ciudat, vorbesti in vise...

Un om: Te-ai gandit ca poate e si asta un vis?

Eu: Nu are cum, simt adierea vantului, mi-e frig, si asta nu e cu siguranta ce si-a dorit mintea mea in subconstient sa viseze!

Un om: Nu fii atat de sigur...

Eu: Sigura! Sunt fata din cate mi-aduc aminte...

Un om: Eu te vad ca pe un baiat.

Eu: Esti nebun!

Un om: Sunt doar un vis de al tau S.

Eu: De unde stii cum ma cheama? Ma sperii!

Un om: Stiu totul despre tine.

Eu: Ok, eu am plecat, sa ai o zi buna!

Un om: N-ai unde sa pleci, nu poti pleca din propriul tau vis.

Eu: Adica visul meu e o conversatie ciudata si dubioasa intre mine si tine?

Un om: Nu, doar inre tine si tine.

Eu: Ma faci sa ma indoiesc de existenta mea, pe bune!

Un om: (rade)

Eu: Nu mai rade! Nebunule!

Un om: (rade si mai cu pofta)

Eu: Esti dus cu pluta!

Un om: Pleaca, ai invatat ce ai avut de invatat.

Eu: Nu am invatat nimic, doar am spus niste vorbe in vid.

Un om: Visul este un vid.

Eu: ASTA NU E UN VIS! E REALITATEA!

Un om: Negi numai de ce ti-e frica.

Eu: Nu mai inteleg nimic! Nu mi-e frica de vise! Nu mi-e frica sa visez! Dar asta nu e un vis!

Un om: Ti-e frica numai de visele care nu vrei sa le visezi.

Eu: Alea sunt cosmare si nu am asa ceva.

Un om: Atunci ăsta ce e?

Eu: Ăsta e...nu e nici un "ăsta"! ASTA e doar o conversatie pointless pe o banca cu un necunoscut!

Un om: Dar banca asta unde e?

Eu: Cum unde e? In centr...e deşert....nu cred!...

Un om: Vezi? Si eu cine sunt?

Eu: DE UNDE SA STIU?!?

Un om: Eu sunt tot tu...

Eu: Aberezi aberatia deja. E prea mult!

Un om: Hai trezeste-te! Invata sa iei visele ca atare! Trezeste-te!

Eu: Ce sa ma treze...

Un om: Trezeste-te!...

...

Mama? Ce s-a intamplat?....De ce am perfuzii pe mine? ....