Viaţă şi artă

Am prins si eu timp liber si mi s-au imbarligat gandurile si s-au cam impiedicat si au cazut unele peste altele in capul meu.Subliniez particula "si". Chestia e ca noaptea am timp.Stau cu laptopu sub plapuma,sa nu ma prinda mama(e ora 03:25 a.m.),ca se vede lumina prin usa(da da! prin...sunt din sticla! cat pot sa urasc usile astea!)...Deci as putea presupune ca sunt o pasare de noapte.Bun! Am lamurit si asta.
Ce chestie interesanta. Acum cateva seri am vazut o chestie la televizor care vorbea desprea inmultirea "chestiilor".
Da! si anume cuvantul "chestii". Ce simplu e sa-l folosesti! Te scuteste de explicatiile mai complete si de conversatiile mai lungi ca de ex: "Da da! Chestia aia!" sau "Am citit o chestie..." sau "Ce chestie interesanta!"
Chestia e ca asta nu se rezuma doar la o simpla "chestie". Sunt chestii si chestiute desigur! "Eh...nu e mare chestie..." sau "Ma...e groasa chestia..."
Vedeti? e atat de simplu. Dar nu am putea sa scapam totusi de chestia asta? Pur si simplu sa o inlocuim cu alte cuvinte,iar daca nu iti vin in minte cuvintele si Chestia (care devine ceva aproape real,care apartine aproape integral de viata ta) iti revine in vocabular,cumpara-ti un dictionar de epitete,sinonime,etc. sau sterge praful de pe actualul care sta ghemuit in biblioteca si citeste cate un pic,cate un pic inainte de culcare. Asa;ca pe un medicament ca sa scapi de parazitii verbali. Hai,ca doar nu e mare chestie!

-Continuarea-
A 2a zi dimineata,Maria se trezi obosita si nelinistita.Nu mai aveau din ce trai.Singura speranta era Antonia..."Antonia? hmm...Antonia...VAI DE MINE SI DE MINE! Astazi e ziua ei! Implineste 18 ani! Biata mea fetita,draga de ea! Doamne...Sa-i fac un tort...Dar din ce? Din cee?" Ganduri prafuite,desartuite,inghetate;la fel ca si portofelul familiei.
Cautand frenetic in buzunare si portofele,gasii "cu chiu cu vai" 10 ron. Se imbraca si pleca la cofetarie,sa cumpere o nenorocita de prajitura dietetica pentru aniversarea fiicei ei.
In timp ce tatal Antoniei dormea ca un prunc,aceasta se trezii buimaca si innecata de ganduri.Era ziua ei: "Mda,la multi ani mie! ce sa zic...18 ani...ura!...vreau sa merg la stud...". Nu termina de gandit propozitia si suna telefonul:
-Da?
-Antonia! Treci in momentul asta la studio! Ai auzit? In secunda urmatoaree te prezinti la companie! E 9 si zece minute daca la 9 jumate nu te prezinti la studio;hai sa nu fie 9 jumate,sa fie 10; daca la 10 nu esti aici,anulam contractul! Ai auzit?
-Dar...CE?
-Nici un "dar"! MISCA!
-Alo! Alooo!
-La naiba! mi-a inchis! De-abia m-am sculat,ce e nebun?!? Anuleaza contractul,auzi la el! Nu va gasi niciodata o voce mai buna ca a mea! Anulea...Si daca e adevarat?! O nu! O NU! MISCA-TE ANTONIA! Unde naiba mi-e bluza aia?! Of niciodata nu gasesc ce caut! Uite-o! Acuma blugii...BLUGII! O nu! i-a pus la spalat! Ce ma fac?? Ii iau uzi! LA NAIBA! E 9 si un sfert! Vvaaaai cce rrreecciii sssuunnt! Pa mama am plecaaat!
FUGI ANTONIA!
In timp ce Antonia se zorea catre metrou,mama acesteia se intorcea mandra de la cofetarie cu prajitura.
-Antoniaaa! Puiul mamei uite ce ti-am adus de ziua ta! Antoniaaa! Anto...Unde a disparut? Doamne! Copila neascultatoare! In loc sa stea acasa sa ma ajute ea umbla pe coclauri! Afurisita de treaba!
-"FUGI ANTONIA! Bun am intrat in metrou...Astept,sunt calma! sunt calma! Anuleaza contractul! O NU! Nu sunt calma,nu sunt deloc calma!" in timp ce gandea atat de pesimist,ceasul batea 10 fara 10 si ea mai avea inca 4 statii de schimbat si apa ii picura din pantaloni pe tenisi si in metrou,facand oamenii sa treaca la ganduri mai putin nevinovate.
Intr-un final ajunse la 10 si un sfert la companie.Intra ca o furtuna in studio si ramase cu ochii tinta la foile de pe masa,oprindui-se respiratia. Era contractul ei.
In acelasi timp intra si Richard pe o usa din studio.
-A! Ai venit intr-un final! tu vezi cat e ceasul? un sfert de ora! Ce ai facut? Ai stat linistita si ti-ai luat micul dejun cu mamica si taticul? Ti-ai baut cafeioara? IN TIMP CE EU TE ASTEPT CA UN PROST! N-ai invatat sa fii punctuala pana la varsta...De ce esti uda pe pantaloni?!
-Ăăă...ăă...e o poveste lunga,imi pare rau ca am intarziat dar nu a venit metroul si..si nu am stiut la cat sa fiu aici...si...si...SPER CA NU IMI ANULATI CONTRACTUL!! spunand cu o voce tremuranda si rugatoare,printre sughituri.
-As putea foarte bine sa o fac domnisoara Andreescu! Dar vazandu-va in asemenea hal,nu pot decat sa te pun la lucru ca sa te vad intr-un "hal" mai bun!
-Vai va multum....
-Vom incepe cu niste reproduceri dupa niste piese cunoscute.


CAP.6: LUCRU(RI)

Gasind casa goala,doar pe amarata de sotia-sa trebaluid de colo colo,dadu drumul al televizor."Nu merge...alt program...nici asta...altu'..."
-CE MAMA ******** SE INTAMPLA AICI?!? MĂRIOOO!Ce dracu,te-a vazut televizorul si nu mai merge? Ce i-ai facut si la asta?
-Ce mă? Nu i-am facut nimic! Daca imi dai tu bani sa platesc cablul,o sa si mearga! Lasa-ma in pace! Oi traii si fara televizor ca n-oi muri!
-Auzi femeie! Fii atenta aici! Ori imi dai televizor,ori o sa ai si tu purici ca si programele astea! Auzita-i? [To be continued]

Ce sunt visele? Inchipuiri sau dorinte ale mintii omenesti,realizabile sau mai putin realizabile. Ei bine,in acest roman veti face cunostinta cu cele mai imposibile vise,care vor patrunde in mintea si in speranta personajelor.

CAP.1: ANTONIA SI FAMILIA

Antonia,era o fata de vreo 17 ani,micuta de statura,uscativa,cu parul negru precum praful de carbune si cu ochii bruneti,mereu scantaietori. Fire blanda dar mereu pesimista,obsedata de infatisarea ei complet normala.Nu prea avea prieteni,desi era mereu foarte comunicativa.Adolescentii din liceu sau cartier o evitau din cauza ca avea un caracter poate mai ciudat,sau pur si simplu pentru ca era originala.Se diferentia de celelalte copi prin nenumarate calitati sau defecte. Se poate spune ca avea un mare defect sau o mare calitate in acelasi timp si anume muzica. Se definea prin muzica,traia prin muzica,vorbea prin muzica.. Parintii o considerau o adolescenta cu probleme de integrare sau de comunicare,dar adevarul era altul. Antonia isi dorea cu disperare sa ajunga o mare cantareata (nu asta ne dorim toti la varsta respectiva?) pentru ca stia ca poate,stia ca are un timbru vocal iesit din comun,stia ca are o voce foarte buna.. La ce folos? Aceasta se tragea dintr-o famile cu venituri reduse,care doar printr-un noroc chior ar reusi Antonia noastra sa se faca remarcata.
Intr-o zi de octombrie tarziu,innorata si molesitoare,ducandu-te cu gandul la o ceasca de ceai fierbinte si la plapuma calda din pat,Antonia statea si isi asculta nesfarsitele sale melodii si gandindu-se la visul sau,cand la un moment....
-Antooniaaaa! (nici un raspuns) Antooniia! (aceeasi liniste) ANTONIA! Ce pacatele mele faci fata? Iarasi asculti muzica aia care iti spala creierii? De cate ori trebuie sa te strig pana binevoiesti sa ma auzi?! Nu ti-am spus sa te duci sa cumperi paine? Tacto' ajunge in cateva minute si vrea sa manance si iarasi da vina pe mine ca nu are paine si iarasi incepe scandalu'! Misca-ti fundul de pe canapea si fugi si adu painea aia! Inca n-ai venit?!
Ea era Maria Andreescu,mama Antoniei si sotia lui Eugen Andreescu: o femeie apriga,voinica,cu parul mereu strans in coc si mereu dezordonat,stand vesnic cu mainile in solduri in situatii tensionate sau cand ar trebui sa fie autoritara.Era mereu pusa pe fuga si mereu agitata de cate ceva si incercand sa-i faca pe plac sotului sau,vesnic nemultumit. Dupa cum vedeti, aici domneste o vesnicie de nemultumiri si tensiuni.Visul Mariei era sa devina o femeie independenta si curajoasa,asa,cum vedea prin filme.
Deci sa revenim...Antonia se ridica incet si calm de pe canapea,lua banii de pe noptiera si pornii agale spre magazinul din colt,obisnuita cu reactiile maicasii la vederea acesteia stand degeaba,pentru 10 minute intr-o zi. Dupa ce trecura vreo 15 minute,se intoarse acasa,intr-o imbratisare de ocareli si tipete venite din camera alaturata,la adresa mesei sau la painea inexzistenta care ar fi trebuit sa fie pe masa.Antonia pune painea in bucatarie si porneste tiptil in camera sa cu un aer vinovat.
"A venit tata....iarasi o sa doarma mama cu mine..." gandii aceasta.. Absenta, isi scoase castile din geanta si cu un gest mecanic si le infipse in urechi,pierdandu-se in visare si fredonand melodia tocita de la atata "repeat".
Eugen Andreescu era o fire destul de cumpatata,pana venea vorba de pusul mesei.Daca lipsea ceva,se repezea cu furie asupra nevestesii,precum lupul la oaie si injurand-o de mama focului. Tatal Antoniei avea o mare slabiciune si anume bautura.In fiecare seara nu putea adormi daca nu "gusta" un pic de coniac si nu se simtea nesigur pe picioare. Visurile acestuia se spulberasera de mult,dar poate ca in gluma putem zice ca si-ar dorii un izvor de coniac,pe care l-ar putea "gusta" oricand i-ar pofti inima.
Asa cum prevazuse si Antonia, maicasa intra ca o furtuna in camera, trantind usa dupa ea si aruncandu-se pe canapea cu un oftat adanc si greu.
-Ti-am spus sa mergi mai repede dupa painea aia! Acum esti multumita? Tacto' iar a dat vina pe mine ca cica sunt "Irecuperabila,ca gatesc mai rau ca maicasa si ca pun masa la fel de rau sau daca nu ,mai rau!" (imitandu-l in acelasi timp cu o voce pitigaiata si plina de dispret) E numai vina ta si ai face bine sa te duci sa i-o zici, ca daca nu, iar dorm cu tine in camera! Si fa cumva de calmeaza-l! zicand pe un ton isteric.
Antonia se ridica cu un aer sovaitor si pleca la porunca maicasii spre camera unde taicaso statea cu o sticla de bere ieftina in mana (se terminase coniacul).
In loc sa-si continuie drumul spre camera de Auschwitz,devie drumul spre camara si scoase din nu stiu ce coltisor, o sticla nou nouta de coniac;apoi se indrepta increzatoare spre bunul sau tata cu sticla in mana,cerandu-si scuze de intamplarea cu painea.Taicaso vazand sticla cu licoarea fermecata,mormai ceva de genu "Da,da te iert,acum da sticla aia!"
-Nu vrei sa bei si tu un paharel cu mine? Asa ca de la tata la fiica? zambind si facand cu ochiul cu subinteles.
-Nu nu! multumesc tata de oferta, dar pentru tine am adus-o!
-Cum vrei...vorba 'ceea: "Bei,mi-esti ca un frate! Nu bei,mi-esti ca doi!",asa ca da sticla incoa'! intinzand mana uriasa, amuzandu-se teribil de gluma sa.
Fericita ca a scapat cu bine de acest mic incident,topai in graba la maicasa sa-i zica ca se poate duce in camera sa.Vazand ca a ramas din nou singura in adapostul ei,isi scoate castile si incepe sa cante melodia sa preferata cu atata fler ca,daca o auzeai ziceai ca la radio iar se difuzeaza aceeasi melodie.
Daca ar fi putut ar fi fost regina muzicii,ar fi putut sa puna lumea la picioarele ei,ar fi putut sa fie celebra,dar intre ea si celebritatea ei statea doar un singur si mic amanunt si obstacol: banii. Intr-o lume in care banul e la putere, e foarte greu sa te afirmi.
"Daca as fi putut canta undeva as fi putut poate sa reusesc...dar asa? cum?....."Si in aceeasi fractiune de secunda i-a venit o idee;sa se duca pe strada si sa cante!
-Stiu! ma duc in piata centrala! fac niste afise si poate ma remarca cineva! Da! asa o sa fac!
Plina de entuziasm,cauta frenetic prin sertare pentru niste markere si niste cartoane lasate de la ciorapi.
In timp ce Antonia noastra isi intemeia planul,mama acesteia indura povara sotului sau alcoolic. Ne mai putand indura viata grea ce a avut-o si o va avea alaturi de povara sa umana,a decis sfios sa incerce sa divorteze si sa-si creeze o viata proprie,mai buna decat cea pe care i-a daruit-o sotul sau.
Vroia sa incerce sa evadeze din propria ei viata,dar cum putea ea o biata femeie,simpla,fara studii,sa reuseasca sa se impuna? Trebuia sa caute un avocat si sa-si adune toate puterile din fiinta-i vlaguita si sa-i zica "marea" veste sotului sau.
Eugen Andreescu lucra pe un santier,fiind tot timpul obosit,foarte muncit si ametit. Cand nu era beat era mahmur si cand nu era mahmur,era in cautarea betiei. Mereu era nervos,indispus si cu multe remuscari fata de viata josnica pe care o duce. Visul acestuia era sa castige cat mai multi bani si sa-si intemeieze un bar cu toate bauturile alcoolice din lume.In mintea sa obosita si distrusa de la aburii betiei nesfarsite in care traia,se considera un om absolut normal,cu un vis la fel de normal si usor de implinit. Copilaria sa nu fusese usoara,ramanand orfan la 12 ani,parintii lui murind intr-un accident pe santier,cand o bara de metal le-a cazut in cap,omorandu-i pe loc. De atunci,a ramas marcat pe viata,incercand sa fie mai tot timpul ametit pe santier si in viata,incercand sa nu-si aminteasca de tragicul eveniment petrecut la actualul sau loc de munca. Toate revoltele si remuscarile le trantea fara mila in capul sotiei sale,gasind astfel o scuza convenabila purtarii lui.

CAP.2:HOTARAREA

Seara pe la 9 jumatate,ajunse acasa beat crita,cheltuindu-si salariul de nimic pe 2 sticle de coniac de cea mai buna calitate. Maria vazand spectacolul Cetateanului Turmentat, a pus piciorul in prag si i-a trantit in fata actele de divort,cu un aer de clara superioritate.
-Iarasi immmi arrati notele de mm plata? chiorandu-se la hartiile puse dinaintea ochilor si vorbind cu greutate,impleticindui-se limba. Nu innntelegi ca nu mma intereseaza? Tu ai respoponsabilitatea sa le mm platesti nu sa mmmi le arati! Eu iti mm dau banii, tu le mmm platesti! Innteles? Acummm unde e mmaancarea?
-Mancarea ai? vorbind pe un ton dispretuitor si in crescendo. Si apropo de bani? Nu azi iti dadea salariul? Unde e? Te-ai imbatat ca un porc,si mai vrei sa-ti platesc si intretinerea? TREZESTE-TE OMULE! ASTEA SUNT ACTELE DE DIVORT! DIVORTEZ!
Auzind ultimul cuvant,se inrosi la fata,se trezi brusc din betie si neuronii incepura sa functioneze.Sa divorteze? Nu putea! Nu avea voie! Nu ÎI dadea voie! O furie imensa ii navali in tot corpul,ne mai putand-o stapani. Se napusti asupra nevestesii cu pumnii si picioarele,batand-o in fiecare coltisor ramas neinvinetit. Dupa ce isi termina "body painting-ul" cu vanatai,insfaca actele de divort si le rupse in mii si mii de bucatele care cazura lin pe podea.
Antonia auzind totul din camera sa,se adaposti de creatorul zilelor sale sub birou si tremurand din cap pana in picioare,cu o nervozitate greu de controlat.Stia ce trebuia sa faca. Facandu-si bagajul in liniste,suferind de tremurici,pleca in cea mai mare liniste din casa.Vazandu-se afara,o lua la fuga pe stradutele intunecate si slab luminate din cartier.Nu stia ce sa faca,nu avea unde sa se duca si nu avea prieteni care sa o aline. Singurul loc care-l il stia era un club de noapte unde se canta jazz. Luand metroul,se inghesui pe scaunul de plastic cu bagajul la piept,cu o privire speriata si neincrezatoare. Era 10 jumatate si metroul era aproape gol,stand in colturi cate un cetatean intarziat,nerabdator sa ajunga la familia sa iubitoare si sa le povesteasca intamplarile din ziua respectiva. Amarata,auzi vocea metroului anuntand statia Teatrului National. Intr-un colt,stand pe jos si incolacit in haina-i unsuroasa si mizera,un aurolac,inspira cu un aer visator si trist,vaporii vopselei, din punga-i murdara si soioasa. Aerul prefacut ce iesea si intra in vagoanele de metrou cu un vuiet ratacit,iti dadea sentimentul de pustietate si gol launtric,obligandu-te astfel sa te intorci acasa. Antonia era singura care mergea "in continuare",nu "spre" ca ceilalti intarziati. Ea nu mai putea sa plece acasa,nu mai putea indura saracia,scandalurile intrate deja in rutina zilei. Ziua ei de implinire a varstei de 18 ani era doar la 32 ore distanta,dar ea inca se mai simtea ca un copil neajutorat.Stia ca trebuie sa ia situatia in proprile-i maini si sa-si intemeieze un viitor mai bun decat trecutul.

CAP.3:SPERANTE RENASC


Tresarind din gandurile sale,la auzul vocii din metrou,cobori plina de incredere,ducandu-se la clubul respectiv.Inauntru erau doar vreo 5 persoane,stand toate ingandurate si cu tigarile iesindu-le alene printre degete,lasand in urma lor o dara fina de fum ondulat.In fundal se auzea muzica linistitoare a jazz-ului care te molesea prin caldura-i dar si prin faptul ca in local era o semi-obscuritate,demna de visare. Antonia se aseza la o masa mica si retrasa,incercand sa-si puna ordine in gandurile-i desartuite. Privind in gol,zari un microfon ce paru sa iasa la iveala si sa devina din ce in ce mai imbietor. Stia melodia ce era cantata,stia versurile...De ce nu? De ce sa nu incerce? Nu nu! nu putea! Se va face de ras! Si totusi...
Ne mai stand pe ganduri,se ridica usor de la masa,parca plutind si intinse mana-i firava spre obiectul rece si strain. Il aproprie de buzele-i uscate si incepu sa cante sfios melodia respectiva. A fost de ajuns o singura nota sa fie difuzata prin microfon in boxe,ca putinii oameni si-au atintit privirile curioase catre ea,ca un magnet. Vazand ca i se acorda atentie,incepu sa cante cu atata suflet,ca pana si pe cel mai nepasator si afon dintre cetateni l-ar fi uns la inima.
Un tanar de vreo 33 de ani se ridica de la masa si se duse ca fermecat langa persoana micuta ce canta ca o privighetoare. Visul lui in sfarsit se implinise.A gasit-o! Vocea de care avea nevoie! Dupa atatia ani...a gasit-o! Fara se se mai gandeasca,se duse la barman sa il intrebe cine e incantatoarea voce:
-Ma scuzati,nu stiti cine e fata de pe scena? E vreo angajata a clubului sau ceva de genul asta?
-Nu stiu...Habar n-am! N-am mai vazut-o pana acum...Imi pare rau.
Dezorientat,se hotareste sa vorbeasca cu fata dupa ce isi termina de cantat melodia.(parca ar fi asteaptat sa-si termine de mancat portia).
Sfarsind ultima nota a cantecului,Antonia pleca de pe scena cu capul plecat si un pic rusinata de atentia ce a creat-o. Se aseza timid la masa,insepectandu-si mainile tremurande. In secunda urmatoare un tanar misterios se aseza langa ea soptindu-i atat: "Ai o voce incredibila!Contacteaza-ma.Sunt mananger" intinzandu-i pe masa cartea sa de vizita; apoi discret,iesi din club.
Fata ramase nemiscata,uitandu-se nedumerita la bucatica de carton de pe masa si la usa de pe care tocamai iesise domnul misterios (fireste,pentru ea era un domn). Era oare posibil? Traia un vis? Isi batea oare joc de ea?: "-Stiam eu! Trebuia sa se gaseasca vreun clovn sa-si arate dispretul fata de mine! Puteau macar sa fie mai intelegatori! Ce lume cruda!"
Fara sa mai stea pe ganduri, lua "falsa" carte de vizita si se indrepta spre cel mai apropiat cos de gunoi;dar inainte sa faca greseala vietii ei,se hotari sa arunce o privire pe cartea de vizita. Cititind literele aurite inscriptionate ce aratau cea mai mare companie de muzica "International Music Enterteinament",o lua cu lesin si se prabusi pe un scaun,respirand precipitat. Nu se putea! NU era posibil! A dat norocul peste ea cu atata forta,de a prabusit-o? Citi din nou neincrezatoare.
-International Music Enterteinament! rosti aceasta cu un glas imperios si plin de respect,punand accent pe fiecare litera.
-Ati comandat ceva don'soara? raspunse barman-ul nedumerit.
-Nu...nimic...a navalit peste mine ceva mai tare decat bautura...Trebuie sa plec!
Aceasta fugi spre usa si o lasa sa se inchida cu o bufnitura.Ramand perplex,barmanul se intoarse obosit la munca sa,dand din cap mustrator.
Ne mai gandindu-se la ora,se repezi la primul telefon public ce-i iesi in cale si forma numarul de telefon de pe cartea de vizita. Astepta parca o vesnicie pana cand se indura sa raspunda un glas de barbat:
-Domnul Mirens? Ma scuzati ca va deranjez la ora aceasta,dar e vorba despre propunerea pe care mi-ati oferit-o la clubul de jazz...Va mai amin...
-Desigur,desigur! e imposibil sa uit o voce ca a dumneavoastra! Deci? Acceptati sa ne intalnim maine la ora 10 in fata Teatrului National?
-Da,dar...
-Perfect! Atunci ramane pe maine domnisoaraa....?
-Andreescu,domnule.
-Domnisoara Andreescu! La revedere!
Fara a mai reusi sa scoata vreun cuvant,receptorul dadu sunetul obisnuit de "ocupat". Ce avea sa faca? Unde se va duce in noaptea asta? Cu ce se va imbraca maine? Ce le va spune parintilor de disparitia sa?
Intrebari fara raspuns ii navaleau in minte,nedumerind-o.


CAP.4:INTALNIREA



La 3 diminineata se intoarse acasa,obosita,derutata si cu frica-n san. Toti dormeau.Nimeni nu a observat ca a plecat.Fericita de norocul care o invaluia,se duse la culcare,imaginandu-si intalnirea de maine.
Se trezise derutata si confuza,crezand ca totul fusese doar un vis,dar isi vazu cartea de vizita pe noptiera si se uita automat la ceas.Era 9 fix! Facand ochii cat cepele,sari din pat ca arsa impiedicandu-se de cearceaf si impotmolindu-se in proprile-i picioare.Ajunsa la sifonier apuca ce-i pica la indemana. Dupa ce se imbraca in stilul lui "Speedy Gonzales",apuca un mar din fructiera,isi puse geanta invechita de la atata atarnat si fugi spre metrou.
Innebunita de repeziciunea lucrurilor care o imbratisau intr-o stransoare nemiloasa se gandi ca poate Dumnezeu chiar o iubeste sau cel putin cineva acolo Sus are grija de ea...
-Un bilet va rog! Multumesc!
"Doamne iar intarzie metroul! E 9 si un sfert! Nu o sa ajung! O sa ma fac de ras! O sa plece si o sa ratez sansa vietii mele! NU Doamne! Te rog nu!"
Disperata de intorsatura lucrurilor se resemna si se tranti pe un scaun cu un aer imbufnat.Nu avea bani de taxi,prin urmare nu va ajunge la timp,mobil nu avea,prin urmare nu putea anunta ca va intarzia,metroul nu venea,prin urmare vocea ei iar va fi ascultata de peretii camerei ei sau de dus...Era un dezastru!
Se facuse 9 jumatate si in sfarsit metroul binevoi sa apara cu suieratul si cu rafala sa de vant obisnuita. Vazand metroul ca pe un Pegas, sari de pe scaun si fugi catre culoarul cenusiu al metroului. Se gandi ca numai cu 12 ore in urma pe aceeasi banca,in acelasi metrou statuse atat de deznadajduita si cu sperantele trantite la pamant atat de dur.
Dar acum! Oh acum! Acum se simtea ca o zeita,plina ochi de harul dumnezeiesc si de norocul trifoiului cu patru foi din portofel. Era o nebunie! Razand de una singura,atragea priviri dubioase si banuitoare asupra ei,dar ei nu-i mai pasa! Peste cateva luni va fi cu mult peste ei si ii va ingenunchea in fata vocii sale feerice! Vise mari,fapte zero (deocamdata).
Parca durand o vesnicie calatoria,intr-un final nesfarsit ajunse in statia Teatrului National.Era ora 10 fara 10.
"Bun! Am ajuns! Sa ma uit cat e ceas....DUMNEZEULE! FUGI ANTONIA! Fugi! Hai ca aproape ai ajuns! Inca un pic! O nu! Am prins stopul! La naiba! Sa trec? nu nu! Poate ma ridica politia! Of Doamne! E 10 fix! Gata! e verde! FUGI!!
-Pardon! Ma scuzati! Vai! Imi pare rau! Pardon! disperata facea slalom printre miile de oameni care treceau in directia opusa pe trecerea de pieton,impicandu-i sau lovindu-i din greseala. Ajunsa in fata Teatrului observa cu stupoare ca nu era aproape nimeni,cu exceptia unui cersetor batran cu barba carunta si grea,intinzadu-si mana venoasa si batatorita pentru cateva jalnice monede cu,care in ziua de azi nici o guma de mestecat nu-ti mai poti lua. Deznadajduita dori sa se aseze pe una din treptele Teatrului cand la un moment...
-Buna dimineata domnisoara Andreescu! spuse zambind binevoitor managerul Mirens.
-Mda buna dimi....Vai de mine nu v-am recunoscut! sarind in picioare ca arsa. Buna dimineta! Ce mai faceti? raspunzand foarte vioi si devenind hiperactiva,batandu-i inima in piept precum ciocanitoarea intr-un copac vestejit.
-Foarte bine multumesc! Vreau sa va anunt ca aveti o voce minunata! Iar cu multa munca o sa fie perfecta! Ce ziceti domnisoara Andreescu? Sunteti interesata? Eu ma ocup cu sponzorizarea,concertele si casa de discuri. Prin mine veti putea ajunge o celebritate!
-E perfect! Sunt numai a dumneavoastra! Modelati-ma cum doriti ca sa ajung cineva! spuse extaziata Antonia.
-Foarte bine atunci dar va rog ceva...spuneti-mi Richard!
-Bine domnul....adica Richard! ranjind prosteste. Spuneti-mi si mie Antonia va rog! Urasc sa mi se spuna pe numele de familie!
-Atunci Antonia sa fie! Hai sa mergem sa-ti arat studioul unde iti vei petrece majoritatea timpului!
In timp ce Antonia si Richard plecara spre studioul companiei,viata de familie a Antoniei atarna pe un fir de ata.




CAP.5: PROBLEME...AJUTOR!!!


Maria a fost tintuita la pat dupa bataia neinduratoare a sotului sau. Sleita de puteri si de sperante,un om distrus...asta era! Un om pe care suferinta si saracia l-au adus la capatul puterilor.Linia vietii se sfarseste odata cu visul ei...Chiar atat de slaba devenise cu trecerea anilor? Chiar atat de josnica era viata pe care o ducea? trebuia sa faca ceva! Sa mearga la politie,la protectia omului,la...la...."Dar nu acum...acum sunt...sunt atat de obosita...tre....tre...trebuie sa ma odih...nesc..."
Si adormise impreuna cu gandurile sale mai mult sau mai putin salvatoare. Planul cu divortul nu a mers....Planul B trebuia pus in aplicare...dar numai dupa un somn bun....
In timp ce Maria Andreescu era tintuita la pat,sotul sau turna in el bautura,precum apa. La servici a fost concediat din cauza ca era beat 98% din timp iar celelalte 2 procente era plecat de pe santier dupa prima si singura sa iubire: coniacul. Devenise anormal de agresiv si nervos. Alcoolemia din sange ii era atat de ridicata incat chiar si atunci cand nu era baut,avea o mahmureala atat de puternica care era egalata cu betia...Clinica de Dezalcoolizare il astepta cu portile deschise dar ti-ai si gasit cui sa-i spui sa mearga la dezalcoolizare. Daca ii ziceai asa ceva, poate aveai noroc si scapai doar cu un pumn primit in fata si cu nasu spart. Cam asa mergeau lucrurile calaului din familia Andreescu.Daca avea ce bea si era complet lasat in pace era totul miere si lapte dar daca nu...ei bine, sa zicem ca doamna Andreescu a avut noroc.

Moartea pe neasteptat,vine si te ia
Si te pune intr-un carusel turbat.
Te plimba printre morti si vii,
Prin Rai,Iad si alte dracovenii.
Eu imi iubesc viata la fel de mult
Cum isi iubeste Moartea coasa ei de lut.
Cine ar ezita, sa stea,
Intre Moarte si cariera sa?
Cand mori,trebuie sa ai bilet,
Pentru caruselul plin de efect.
Cum ai putea rata
O sansa ca aceasta?
Ghidul politicos,
Este un inger cam plicticos.
Te intreaba daca ti-a placut
Viata pe care ai pierdut-o nu de mult.
Cum sa-ti placa o asemenea viata,
Cu intretinere,plati si chitanta?!
Data viitoare draga Moarte,
Asigura-te ca viata urmatoare
Va fi mai buna,sau macar,
Cel putin mai aparte.

Fiintele pe acest pamant au fost create spre a trai in pace si armonie.Evolutia se considera o binefacere pentru unii, vorba unui proverb japonez: "Bogatul e ca o scrumiera: cu cat e mai plina cu atat e mai murdara." Cam asa si in ziua de azi.Altii invart banii cu lopata iar unii mor de foame.Omenirea s-a degradat treptat pe scara evolutiva. Animalele mor in batai crude,incalzirea globala infige incet si sigur un cutit catre inima Pamantului iar razboaiele continua fara nici o problema. Asta numai e omenire ci anarhie. Crudul adevar este ca nu putem sta in calea evolutiei.Noile generatii se zice ca ar putea schimba cursul traiurilor.Cum? Inventand o alta planeta si alti oameni probabil.Asa da.Altfel nu vad cum. Sau probabil sa mai existe un al 2-lea Einstein care sa descopere celebra formula care a adus la construiriea bombei nucleare. Ce ironie! Dar ce pot eu sa fac in fata acestei chestiuni? Nimic! Sunt doar un simplu copil care isi da cu parerea despre "activitatile" lumii din jurul sau. Atat si nimic mai mult. Cat despre viitor...ei bine doar Dumnezeu stie ce va urma...[sau nu]