Viaţă şi artă

S-a intamplat din nou...din nou cu mai multa agresivitate si cu mai mult dezastru. Buimaca,ca prin vis m-am trezit la o bubuitura infernala si am auzit tipetele si disperarea ei. Socata,speriata ma ridic rapid si ma duc....Ma gandeam la sange,la ceva aproape mort pe podeaua baii ude. Nimic din toate astea nu a fost. Intr-un fel o usurare...Era chiuveta sparta pe jos,teava tasnind nervoasa si un melc ud,molcom,beat de apa,mosmaia nedumerit. Incerca sa inchida apa care tasnea pe pereti,pe gresie,in casa,inundand locuinta. Dramatismul scenei era la superlativ absolut si din cauza tipetelor ingrozite si disperate ale ei. Eu,obisnuita,imi dau cateva lacrimi dar le sterg repede. Ma duc repede si linistita, aduc un prosop si incerc sa mai sterg apa de la tocurile usilor si de pe jos. Dupa ce melcul,mai linistit acum ca nu mai e stropit atat de brutal este luat pe sus si dus cu chiu cu vai pe fotoliu. Bineinteles,devenise mai greu melcul din cauza ca se imbibase cu apa. Ea tipa,plangea si se vaita. Era ceva normal...plangea si pentru mine. In toata anarhia scenei ma duc si ma plimb un pic prin casa cu un calm iesit din comun. Ma opresc in fata oglinzii si ma uit. Ma examinez si vad acea fata de marmura,incremenita. Ma uit in ochii mei rosii de nesomn. Si stiti ce incep sa fac? Nu sa plang,nici sa ma stramb...incep sa rad. Un ras fals si sec plin de inteles,un ras dramatic aparent fericit,un ras umplut cu tristete,nebunie si sadism. Vad ca melcul s-a taiat si ma duc grijulie sa-l pansez. Ciudat,imi tremurau mainile. Inca o scena...Actul infinit,scena en....
S-a intamplat din nou...din nou o sa mai fie.

P.S. citeste printre litere.