Interesant e faptul că nu te cunosc. Nu știu aproape nimic despre tine. Nu știu cine ești, ce faci, ce ai făcut, ce vrei, ce nu vrei. Nimic. Dar totuși...intervine acel ”dar” și acel ”totuși”. Cuvintele astea două care fac să înțelegi atât de multe și în același timp atât de puține. De ce? De ce nu e de-ajuns când ne-avem doar în brațele celuilalt pentru mii de minute numărate? Respirația sacadată, musculatura feței blocată în același zâmbet de câteva ore și tu. Bătăile inimii tale fac cea mai frumoasă muzică. ”Seara asta ar merita scrisă.” Mă simt prinsă într-un avalgam de...tot ce există în jurul meu. Nu mai știu ce se întâmplă exact. Într-un moment...s-a întâmplat ceva...ceva inexplicabil, și în următorul moment nu mai e aici. Unde ești, de ce trebuie să fi ”undeva acolo” ? Cu ce mă ajută pe mine asta? Cu nimic. Nu trebuie să fiu luată de val. Nu trebuie să mă arunc, nu trebuie nimic din toate astea. Trebuie doar să te știu acolo și aproape,indiferent unde ești. Nu-mi mai pasă de nimic, doar de tine și să te am când am nevoie. ”Nu fi tristă” :)
Tripul începe...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Arhivă
Eu şi cu mine
Labels
- amintiri (1)
- amour (1)
- bautura (1)
- citeste printre litere. (1)
- dragoste infecta. (1)
- enigme (1)
- familie (3)
- glume. (1)
- inceput (1)
- intrebari (1)
- întrebări (1)
- minte (1)
- muzica (1)
- noapte (1)
- probleme (1)
- roman (2)
- sadica comedie (1)
- sfarsit (1)
- subconstient. (1)
- tigara (1)
- trip (1)
- vara (1)
- viata (1)
- vise (1)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu