7.14.29.

miercuri, 7 septembrie 2011
  • Îmi vine să urlu. Niciodată nu trebuia să fac asta. Niciodată. Cine sunt? Cine ești? Începe. Se termină la fel cum a început. Ești altundeva, ești al altcuiva.
  • Eu, eu sunt doar acel ceva special, interesant, specimen ciudat care apare de fiecare dată în viața cuiva, la un moment dat dar rămâne doar la stadiul de amintire și experiment de moment. Cine sunt? Ce caut? Pe cine caut? Credeam că pe tine.
  • Impulsivitatea mă face să gândesc prea profund și prea dramatic. Dar nu de fapt asta ne definește? Crema eului nostru? Adevăratul nostru eu, brut, creeat din impulsivitate? Ce rost avem fără scăpările noastre de impulsivitate? Ambalajul robotizat creeat de noi.
  • Iubește. Uită. Eu am uitat.
  • Eu am pătruns doar într-o mică parte din 24/24-urile tale. Restu sunt enigme. Ascunse bine, lăsate doar discret la iveală. Atât de discret încât rar le poți vedea. Cicatricea a rămas, a mea s-a vindecat. Neîncrederea este. La mine mai mare. Teama? Este și ea acolo împreună cu îndoiala.
  • Diferențe atât de mari și totuși atât de asemănătoare.
  • Sabie cu două tăișuri.
  • Cine sunt?
  • Răspunsul tău: O să afli tu, ești încă foarte tânără.
  • Răspunsul meu: Nu mai vreau să fiu subestimată.
  • Mintea mea e un labirint fără ieșire. Prea multe întrebări fără răspuns.
  • Parcă era vorba fără întrebări.
  • Compromisuri. Fără ele. Frumos în ipoteză.
  • A. Arde pe ecran. Arde în mintea ta, inima ta. Uită.
  • Fără superioritate. Știi mai multe, ok, eu știu ce tu nu știi și invers.
  • Te îndoiești? Nu o face.
  • Parcă era vorba fără întrebări.
  • Încerci să explici anumite lucruri ce se întâmplă? Te simți obosit? Te simți depășit?
  • Parcă era vorba fără întrebări.
  • Te enervezi? Te rog.
  • Mă enervez. Mă-rog.
  • Mă gândesc la tine? Da.
  • De ce?
  • Parcă era vorba fără întrebări.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)