Viaţă şi artă

Ma tot gandeam la ce va urma,imi imaginam ce va fi...adevarul e ca mi-e dor de vara, chiar daca mie nu-mi place soarele si caldura aceea sufocanta. Stiu ca ultima data cand am fost la mare (eu fiind o pudica,si nici nu prea imi place sa merg la mare) am ramas cu sechele. Apa puturoasa,caldura sufocanta,paianjeni si alge in nisip si meduze in apa. Oribil! Sincer nu mi-a mai trebuit mare cam 2 ani. Insa vara asta as dori sa merg, sa incerc sa-mi infrunt vicistudinile si sa ma pot distra. (sper)
Momentan vremea e urata afara chiar daca ieri a fost o zi splendida. E o vreme apasatoare,un aer imbibat de praf iar soarele este ascuns de nori. Eu imi fac amintiri despre viitor deja. Imi imaginez cum va fi si apoi imi amintesc. Un lucru ciudat dar din cand in cand te ajuta sa iesi din rutina zilnica.
Be a dreamer or at least try to be one. It's helpfull. :)

S-a intamplat din nou...din nou cu mai multa agresivitate si cu mai mult dezastru. Buimaca,ca prin vis m-am trezit la o bubuitura infernala si am auzit tipetele si disperarea ei. Socata,speriata ma ridic rapid si ma duc....Ma gandeam la sange,la ceva aproape mort pe podeaua baii ude. Nimic din toate astea nu a fost. Intr-un fel o usurare...Era chiuveta sparta pe jos,teava tasnind nervoasa si un melc ud,molcom,beat de apa,mosmaia nedumerit. Incerca sa inchida apa care tasnea pe pereti,pe gresie,in casa,inundand locuinta. Dramatismul scenei era la superlativ absolut si din cauza tipetelor ingrozite si disperate ale ei. Eu,obisnuita,imi dau cateva lacrimi dar le sterg repede. Ma duc repede si linistita, aduc un prosop si incerc sa mai sterg apa de la tocurile usilor si de pe jos. Dupa ce melcul,mai linistit acum ca nu mai e stropit atat de brutal este luat pe sus si dus cu chiu cu vai pe fotoliu. Bineinteles,devenise mai greu melcul din cauza ca se imbibase cu apa. Ea tipa,plangea si se vaita. Era ceva normal...plangea si pentru mine. In toata anarhia scenei ma duc si ma plimb un pic prin casa cu un calm iesit din comun. Ma opresc in fata oglinzii si ma uit. Ma examinez si vad acea fata de marmura,incremenita. Ma uit in ochii mei rosii de nesomn. Si stiti ce incep sa fac? Nu sa plang,nici sa ma stramb...incep sa rad. Un ras fals si sec plin de inteles,un ras dramatic aparent fericit,un ras umplut cu tristete,nebunie si sadism. Vad ca melcul s-a taiat si ma duc grijulie sa-l pansez. Ciudat,imi tremurau mainile. Inca o scena...Actul infinit,scena en....
S-a intamplat din nou...din nou o sa mai fie.

P.S. citeste printre litere.

When you photograph people in colour you photograph their clothes. But when you photograph people in B&W, you photograph their souls!

Ce lucru e mai complex,mai misterios,mai incitant,mai obraznic,decat Viata? Ganditi-va un pic...De cate ori nu v-a provocat aceasta Viata,aceasta energie nevazuta dar simtita de toti?! De ce uneori te simti atat de bucuros si iubesti Viata si uneori parca ai vrea sa o arunci ca pe un mototol de hartie si sa nu mai auzi de ea? Ce este aceasta energie? Chiar noi suntem un noian de energie,un noian de necunoscut! Ca sa dau un exemplu cat mai inteligibil: V-ati uitat vreodata la un copac? Ce coroana frumoasa are,ce trunchi viguros,dar noi vedem doar exteriorul copacului,dar cine stie cat de mult se intind radacinile sale pe dedesubtul pamantului? Asa suntem noi,asa e mintea noastra: Vezi creierul dar cine stie ce se ascunde in subconstientul nostru? De ce avem vise? De ce uneori stim ce se va intampla peste cateva zile? Acestea sunt genul acela de intrebari la care poti raspunde cu: "Nu stiu!"
Viata in sine are o viata,v-ati gandit? In fine acuma aberez, trec de la un subiect la altul si filozofez lucruri (sa nu zic chestii) care nici eu nu le inteleg sau si daca le-as intelege nu m-ati crede deoarece nu as putea sa vi le explic,deoarece nici mie nu-mi pot explica unele lucruri. E o invalmaseala de ganduri in capul meu la care degetele nu ma ajuta sa le scriu inteligibile sau cat de cat pe intelesul meu si al vostru. In fine nu mai scriu ca incep sa aberez aberatia si devine prea complicat. Sper ca ati inteles esenta...

O pereche pleaca in vacanta pe un lac unde se putea pescui. Lui ii placea sa pescuiasca in zori, ea adora lectura. Intr-o dimineata el se intoarse dupa citeva ore de pescuit si hotari sa traga un pui de somn. Desi lacul nu-i era familiar ea se hotari sa iasa cu barca. Visli putin,apoi relua lectura. Dupa putin timp apare paznicul cu barca lui: -Buna ziua, ce faceti aici? -Citesc, raspunse ea desi gindea ca e evident. -Sinteti intr-o zona unde pescuitul este interzis! -Dar nu pescuiesc, nu se vede ? -Da, dar aveti tot ce va trebuie . Trebuie sa ma urmati si va trebui sa va amendez . -Daca o faceti va denunt pentru viol. -Dar nici macar nu v-am atins ! -Dar aveti cu dvs. tot ce va trebuie ! Morala: NU contraziceti niciodata o femeie care stie sa citeasca.

Am prins si eu timp liber si mi s-au imbarligat gandurile si s-au cam impiedicat si au cazut unele peste altele in capul meu.Subliniez particula "si". Chestia e ca noaptea am timp.Stau cu laptopu sub plapuma,sa nu ma prinda mama(e ora 03:25 a.m.),ca se vede lumina prin usa(da da! prin...sunt din sticla! cat pot sa urasc usile astea!)...Deci as putea presupune ca sunt o pasare de noapte.Bun! Am lamurit si asta.
Ce chestie interesanta. Acum cateva seri am vazut o chestie la televizor care vorbea desprea inmultirea "chestiilor".
Da! si anume cuvantul "chestii". Ce simplu e sa-l folosesti! Te scuteste de explicatiile mai complete si de conversatiile mai lungi ca de ex: "Da da! Chestia aia!" sau "Am citit o chestie..." sau "Ce chestie interesanta!"
Chestia e ca asta nu se rezuma doar la o simpla "chestie". Sunt chestii si chestiute desigur! "Eh...nu e mare chestie..." sau "Ma...e groasa chestia..."
Vedeti? e atat de simplu. Dar nu am putea sa scapam totusi de chestia asta? Pur si simplu sa o inlocuim cu alte cuvinte,iar daca nu iti vin in minte cuvintele si Chestia (care devine ceva aproape real,care apartine aproape integral de viata ta) iti revine in vocabular,cumpara-ti un dictionar de epitete,sinonime,etc. sau sterge praful de pe actualul care sta ghemuit in biblioteca si citeste cate un pic,cate un pic inainte de culcare. Asa;ca pe un medicament ca sa scapi de parazitii verbali. Hai,ca doar nu e mare chestie!

-Continuarea-
A 2a zi dimineata,Maria se trezi obosita si nelinistita.Nu mai aveau din ce trai.Singura speranta era Antonia..."Antonia? hmm...Antonia...VAI DE MINE SI DE MINE! Astazi e ziua ei! Implineste 18 ani! Biata mea fetita,draga de ea! Doamne...Sa-i fac un tort...Dar din ce? Din cee?" Ganduri prafuite,desartuite,inghetate;la fel ca si portofelul familiei.
Cautand frenetic in buzunare si portofele,gasii "cu chiu cu vai" 10 ron. Se imbraca si pleca la cofetarie,sa cumpere o nenorocita de prajitura dietetica pentru aniversarea fiicei ei.
In timp ce tatal Antoniei dormea ca un prunc,aceasta se trezii buimaca si innecata de ganduri.Era ziua ei: "Mda,la multi ani mie! ce sa zic...18 ani...ura!...vreau sa merg la stud...". Nu termina de gandit propozitia si suna telefonul:
-Da?
-Antonia! Treci in momentul asta la studio! Ai auzit? In secunda urmatoaree te prezinti la companie! E 9 si zece minute daca la 9 jumate nu te prezinti la studio;hai sa nu fie 9 jumate,sa fie 10; daca la 10 nu esti aici,anulam contractul! Ai auzit?
-Dar...CE?
-Nici un "dar"! MISCA!
-Alo! Alooo!
-La naiba! mi-a inchis! De-abia m-am sculat,ce e nebun?!? Anuleaza contractul,auzi la el! Nu va gasi niciodata o voce mai buna ca a mea! Anulea...Si daca e adevarat?! O nu! O NU! MISCA-TE ANTONIA! Unde naiba mi-e bluza aia?! Of niciodata nu gasesc ce caut! Uite-o! Acuma blugii...BLUGII! O nu! i-a pus la spalat! Ce ma fac?? Ii iau uzi! LA NAIBA! E 9 si un sfert! Vvaaaai cce rrreecciii sssuunnt! Pa mama am plecaaat!
FUGI ANTONIA!
In timp ce Antonia se zorea catre metrou,mama acesteia se intorcea mandra de la cofetarie cu prajitura.
-Antoniaaa! Puiul mamei uite ce ti-am adus de ziua ta! Antoniaaa! Anto...Unde a disparut? Doamne! Copila neascultatoare! In loc sa stea acasa sa ma ajute ea umbla pe coclauri! Afurisita de treaba!
-"FUGI ANTONIA! Bun am intrat in metrou...Astept,sunt calma! sunt calma! Anuleaza contractul! O NU! Nu sunt calma,nu sunt deloc calma!" in timp ce gandea atat de pesimist,ceasul batea 10 fara 10 si ea mai avea inca 4 statii de schimbat si apa ii picura din pantaloni pe tenisi si in metrou,facand oamenii sa treaca la ganduri mai putin nevinovate.
Intr-un final ajunse la 10 si un sfert la companie.Intra ca o furtuna in studio si ramase cu ochii tinta la foile de pe masa,oprindui-se respiratia. Era contractul ei.
In acelasi timp intra si Richard pe o usa din studio.
-A! Ai venit intr-un final! tu vezi cat e ceasul? un sfert de ora! Ce ai facut? Ai stat linistita si ti-ai luat micul dejun cu mamica si taticul? Ti-ai baut cafeioara? IN TIMP CE EU TE ASTEPT CA UN PROST! N-ai invatat sa fii punctuala pana la varsta...De ce esti uda pe pantaloni?!
-Ăăă...ăă...e o poveste lunga,imi pare rau ca am intarziat dar nu a venit metroul si..si nu am stiut la cat sa fiu aici...si...si...SPER CA NU IMI ANULATI CONTRACTUL!! spunand cu o voce tremuranda si rugatoare,printre sughituri.
-As putea foarte bine sa o fac domnisoara Andreescu! Dar vazandu-va in asemenea hal,nu pot decat sa te pun la lucru ca sa te vad intr-un "hal" mai bun!
-Vai va multum....
-Vom incepe cu niste reproduceri dupa niste piese cunoscute.


CAP.6: LUCRU(RI)

Gasind casa goala,doar pe amarata de sotia-sa trebaluid de colo colo,dadu drumul al televizor."Nu merge...alt program...nici asta...altu'..."
-CE MAMA ******** SE INTAMPLA AICI?!? MĂRIOOO!Ce dracu,te-a vazut televizorul si nu mai merge? Ce i-ai facut si la asta?
-Ce mă? Nu i-am facut nimic! Daca imi dai tu bani sa platesc cablul,o sa si mearga! Lasa-ma in pace! Oi traii si fara televizor ca n-oi muri!
-Auzi femeie! Fii atenta aici! Ori imi dai televizor,ori o sa ai si tu purici ca si programele astea! Auzita-i? [To be continued]