7.14.29.

miercuri, 7 septembrie 2011
  • Îmi vine să urlu. Niciodată nu trebuia să fac asta. Niciodată. Cine sunt? Cine ești? Începe. Se termină la fel cum a început. Ești altundeva, ești al altcuiva.
  • Eu, eu sunt doar acel ceva special, interesant, specimen ciudat care apare de fiecare dată în viața cuiva, la un moment dat dar rămâne doar la stadiul de amintire și experiment de moment. Cine sunt? Ce caut? Pe cine caut? Credeam că pe tine.
  • Impulsivitatea mă face să gândesc prea profund și prea dramatic. Dar nu de fapt asta ne definește? Crema eului nostru? Adevăratul nostru eu, brut, creeat din impulsivitate? Ce rost avem fără scăpările noastre de impulsivitate? Ambalajul robotizat creeat de noi.
  • Iubește. Uită. Eu am uitat.
  • Eu am pătruns doar într-o mică parte din 24/24-urile tale. Restu sunt enigme. Ascunse bine, lăsate doar discret la iveală. Atât de discret încât rar le poți vedea. Cicatricea a rămas, a mea s-a vindecat. Neîncrederea este. La mine mai mare. Teama? Este și ea acolo împreună cu îndoiala.
  • Diferențe atât de mari și totuși atât de asemănătoare.
  • Sabie cu două tăișuri.
  • Cine sunt?
  • Răspunsul tău: O să afli tu, ești încă foarte tânără.
  • Răspunsul meu: Nu mai vreau să fiu subestimată.
  • Mintea mea e un labirint fără ieșire. Prea multe întrebări fără răspuns.
  • Parcă era vorba fără întrebări.
  • Compromisuri. Fără ele. Frumos în ipoteză.
  • A. Arde pe ecran. Arde în mintea ta, inima ta. Uită.
  • Fără superioritate. Știi mai multe, ok, eu știu ce tu nu știi și invers.
  • Te îndoiești? Nu o face.
  • Parcă era vorba fără întrebări.
  • Încerci să explici anumite lucruri ce se întâmplă? Te simți obosit? Te simți depășit?
  • Parcă era vorba fără întrebări.
  • Te enervezi? Te rog.
  • Mă enervez. Mă-rog.
  • Mă gândesc la tine? Da.
  • De ce?
  • Parcă era vorba fără întrebări.

Începe

luni, 5 septembrie 2011
Interesant e faptul că nu te cunosc. Nu știu aproape nimic despre tine. Nu știu cine ești, ce faci, ce ai făcut, ce vrei, ce nu vrei. Nimic. Dar totuși...intervine acel ”dar” și acel ”totuși”. Cuvintele astea două care fac să înțelegi atât de multe și în același timp atât de puține. De ce? De ce nu e de-ajuns când ne-avem doar în brațele celuilalt pentru mii de minute numărate? Respirația sacadată, musculatura feței blocată în același zâmbet de câteva ore și tu. Bătăile inimii tale fac cea mai frumoasă muzică. ”Seara asta ar merita scrisă.” Mă simt prinsă într-un avalgam de...tot ce există în jurul meu. Nu mai știu ce se întâmplă exact. Într-un moment...s-a întâmplat ceva...ceva inexplicabil, și în următorul moment nu mai e aici. Unde ești, de ce trebuie să fi ”undeva acolo” ? Cu ce mă ajută pe mine asta? Cu nimic. Nu trebuie să fiu luată de val. Nu trebuie să mă arunc, nu trebuie nimic din toate astea. Trebuie doar să te știu acolo și aproape,indiferent unde ești. Nu-mi mai pasă de nimic, doar de tine și să te am când am nevoie. ”Nu fi tristă” :)
Tripul începe...

Fuga

sâmbătă, 5 februarie 2011
Stiti cum e cand te gandesti la o persoana atat de intens,atat de puternic inca inima incepe sa-ti bata in gat, ai palpitatii, iti vine sa mori,sa urli, sa o iei sa o smulgi din piept si sa o arunci cat mai departe posibil, injurandu-te in acelasi timp "Proasto! Proasto! numai tu esti de vina! numai din vina ta! tu esti problema!" ?
Probabil ca stiti, dar totul e atat de zadarnic, cand stii ca degeaba e totul, e atat de zadarnic, incerci sa fugi, sa uiti, sa te minti, sa faci milioane de lucruri inutile, sa te distraga, sa te faca sa amortesti, sa nu mai...iubesti...
Dar de ce? pentru ca asa e mintea omului, incepe sa fuga cand da peste obstacole neplacute, sa se ascunda, sa te minti tu pe tine ca totul va fi bine, iti faci filme aiurea, te trezesti noaptea, te foiesti in pat de griji, te zbuciumi, te framanti...Si pana la urma in acelasi loc ajungi...tu cu tine, in camera ta, cu mintea ta ingrozitoare, cu sentimentele tale atat de dureroase, atat de daunatoare pentru tine...E infiorator, inuman sa simti asta. Iar sperantele tale sunt...fara speranta. E o antiteza continua in mintea ta, sufletul tau. Speri ca poate intr-o zi se va schimba totul, poate ca intr-o zi peste cativa ani, te vei intalni cu persoana respectiva si va fi din nou ca la inceput...pana atunci te chinui incercand sa uiti. Te gandesti daca o vei uita vreodata...Nu, nu o vei uita, va ramane mereu ascunsa undeva adanc in sufletul tau, ingropata, sperand ca poate va mai iesi la iveala. In procesul tau de uitare, te uiti pe tine, uiti sa mai iubesti, uiti sa mai faci loc si pentru altcineva. E egoist, urat si sadic pentru tine si pentru ceilalti...Ce e de facut? Nimic. Speri ca timpul le va rezolva pe toate. Conjuncturile de situatii te vor atrage intr-un avalgam de oameni, ganduri, idei, cunoastere de sine. Te maturizezi,dar in acelasi timp cand esti iar tu cu tine, iti mai amintesti ce a fost cu parere de rau si un zambet trist pe buze. Ar fi putut fi altfel, dar totul se intampla cu un motiv...Te gandesti: " Poate asa a fost mai bine, poate am avut de invatat din asta..."
In principiu, mi-era dor sa scriu si am scris despre ce am trait si traiesc inca. Poate va regasiti...poate nu. Aveam nevoie sa scriu. Poate sunt nebuna, poate e prea intens ce am simtit si cicatricea va ramane mereu.
C'est la vie, c'est l'amour, c'est la guerre...

Dragoste in mahalaua snoaba.

sâmbătă, 27 februarie 2010
Totul e in ceata, totul e amar
Nimic nu e ceea ce pare,
Nimeni nu bea din pahar.
Stiu ca TU esti totul,
Stiu ca te iubesc, dar oare asta va fii un succes?
Asta va fii ce imi doresc?


Sa fie vremea de afara? Sa fie furtuna din nori?
Sa fie dragostea ce o poarta, doar unul dintre noi?
De ce simtim diferit, de ce iubim atat de las
Cand doar noi suntem, auzindu-se doar zgomot de pasi...
Cani de cafea goale, zaţ uscat...
Unde esti tu sa-mi umpli cana varsata,pe un covor atat de calcat?


Nimic nu este, nimic nu exista, nimic esti tu
Ce tocmai mi-ai trantit o valiza plina de boarfe.
Crezi ca ti le spal in timp ce tu mergi la ştoarfe?
Te intorci cu spatele, pleci din nou...
Deschizi usa stingher, deschizi si iesi
Fara ramas-bun, fara salut.


Atat a fost, atat ti-a fost, atat de putin, atat de jegos.
Dragoste infecta,am urat-o din prima clipa
Ce am iubit am invatat sa urasc,roata se intoarce intr-o clipita.
Citesc in ziare, ai murit.
Ma bucur ca masina dorita, te-a sfarsit!

Muzica

miercuri, 16 decembrie 2009
Muzica...Cum ar fi o lume fara muzica? S-ar mai putea numi lume? Nu cred...Muzica a fost si va fi intotdeauna un subiect controversat,discutat,criticat si cel mai important,ascultat. Muzica intotdeauna te va umple de bucurie,tristete, melancolie,amintiri. Daca asta face, atunci cu siguranta si-a atins scopul. So...LET'S PARTY!

Dialog.

...
Eu: Schizophrenicule!

Un om: Toti suntem niste schizophrenici...

Eu: Explica-te! nu inteleg....

Un om: Nu ai cum, esti prea mica...ai sa intelegi cu timpul.

Eu: Eu vreau sa stiu acum, nu cred ca eu de pilda sunt schizophrenica!

Un om: Ba da esti, in vise toti suntem.

Eu: Nu te cred! Nu inteleg...

Un om: Ba da,in vise suntem ce vrem sa fim, suntem cu cine vrem noi sa fim, suntem ce ne dorim sa fim,iubim si ne iubeste cine vrem noi...

Eu: Mintea cere ce vrem noi?

Un om: Doar in subconstient...

Eu: Crezi? Cu adevarat in ce zici?

Un om: Da,cred.

Eu: Esti ciudat.

Un om: Nu sunt ciudat, doar am visat prea mult...

Eu: Ha! Toti visam, nimeni nu are cum sa viseze prea mult, nu se poate sa visezi mai mult sau mai putin, doar....visezi.

Un om: Am stat in coma.

Eu: Hai ca deja e trasa de par,cum adica ai stat in coma? Ce ai patit?

Un om: Accident...

Eu: Cand?

Un om: Acum 3 ani, m-am trezit acuma 24 de ore.

Eu: Adica, eu stau acum pe banca si vorbesc cu un om care tocmai a iesit din coma?

Un om: Da, dupa cum vezi sunt perfect normal.

Eu: Ma indoiesc de asta...

Un om: De ce te indoiesti de mine? De ce te indoiesti ca sunt normal? Nu vorbesc inteligibil?

Eu: Vorbesti ciudat, vorbesti in vise...

Un om: Te-ai gandit ca poate e si asta un vis?

Eu: Nu are cum, simt adierea vantului, mi-e frig, si asta nu e cu siguranta ce si-a dorit mintea mea in subconstient sa viseze!

Un om: Nu fii atat de sigur...

Eu: Sigura! Sunt fata din cate mi-aduc aminte...

Un om: Eu te vad ca pe un baiat.

Eu: Esti nebun!

Un om: Sunt doar un vis de al tau S.

Eu: De unde stii cum ma cheama? Ma sperii!

Un om: Stiu totul despre tine.

Eu: Ok, eu am plecat, sa ai o zi buna!

Un om: N-ai unde sa pleci, nu poti pleca din propriul tau vis.

Eu: Adica visul meu e o conversatie ciudata si dubioasa intre mine si tine?

Un om: Nu, doar inre tine si tine.

Eu: Ma faci sa ma indoiesc de existenta mea, pe bune!

Un om: (rade)

Eu: Nu mai rade! Nebunule!

Un om: (rade si mai cu pofta)

Eu: Esti dus cu pluta!

Un om: Pleaca, ai invatat ce ai avut de invatat.

Eu: Nu am invatat nimic, doar am spus niste vorbe in vid.

Un om: Visul este un vid.

Eu: ASTA NU E UN VIS! E REALITATEA!

Un om: Negi numai de ce ti-e frica.

Eu: Nu mai inteleg nimic! Nu mi-e frica de vise! Nu mi-e frica sa visez! Dar asta nu e un vis!

Un om: Ti-e frica numai de visele care nu vrei sa le visezi.

Eu: Alea sunt cosmare si nu am asa ceva.

Un om: Atunci ăsta ce e?

Eu: Ăsta e...nu e nici un "ăsta"! ASTA e doar o conversatie pointless pe o banca cu un necunoscut!

Un om: Dar banca asta unde e?

Eu: Cum unde e? In centr...e deşert....nu cred!...

Un om: Vezi? Si eu cine sunt?

Eu: DE UNDE SA STIU?!?

Un om: Eu sunt tot tu...

Eu: Aberezi aberatia deja. E prea mult!

Un om: Hai trezeste-te! Invata sa iei visele ca atare! Trezeste-te!

Eu: Ce sa ma treze...

Un om: Trezeste-te!...

...

Mama? Ce s-a intamplat?....De ce am perfuzii pe mine? ....

Sadica comedie

sâmbătă, 12 decembrie 2009
Se vad lumini plapande,se vad lumini murdare
Eu vad lumina...ce tocmai dispare.
Felinare goale umpla bulevardul sec,
Cu neobosite raze vechi.

Trece tiptil cate o pisica pe strada
Adulmecand in aer mireasma-i bolnava...
Masini intarziate vajaie in antiteza
Cu sclipiri de faruri ca o sinteza.

Oameni inghetati merg la pas fortat
Cu ganduri zadarnice de purtat...
Betivul noptii zdruncina rutina
Cu tigara-i flescaita intre buzele-i crapate

E noapte, e frig, e o sadica comedie
La adresa Lui,care o stie cel mai bine.
El rade de dupa norisorii plini de scrum
De oamenii-i ce se nasc sau mor acum.

Noaptea ucide oameni si imbata copii
Care vor senzatii tari si iubiri
E o sadica comedie despre tot ce se intampla
Despre viata, noapte si droage
Ce se zice ca trebuie luate cu norma.

Se intampla din nou, se intampla iar
Si nimeni de nimic nu are habar
Totu-i relativ si trecator
Ca un trip ce il ai din nou si din nou si din nou?

Totu-i trecator...totul e sadic.
Nimic nu e ceea ce pare,
Uita-te de doua ori si ai sa vezi
Cum iluzia incet, incet dispare...